Polenizatorii sunt animale care transportă polen de la structurile mascul la cele femelă ale florilor, făcând posibilă fertilizarea și reproducția plantelor. În Europa, polenizatorii sunt, în principal, insecte precum albinele (inclusiv bondarii, albinele de miere și speciile de albine solitare), viespile, sirfidele, fluturii, moliile, coleopterele și alte specii de insecte zburătoare. Majoritatea insectelor polenizatoare sunt specii sălbatice, dar unele sunt crescute pentru valoarea lor economică.
Polenizatorii joacă un rol esențial pentru natură și pentru omenire. În UE, aproape patru cincimi din florile sălbatice și culturile din zonele cu climă temperată depind, în grade diferite, de polenizarea efectuată de insecte. Conform unui proiect finanțat de UE, contribuția anuală a insectelor polenizatoare la agricultura europeană a fost estimată la aproximativ 15 miliarde de euro1. Polenizatorii contribuie la creșterea cantității și a calității hranei, garantând astfel, în ultimă instanță, aprovizionarea cu alimente.
În ultimele decenii, polenizatorii sălbatici au cunoscut un declin în UE ca abundență și ca diversitate. În 2016, evaluarea la nivel mondial a stării insectelor polenizatoare3 a concluzionat că populația de polenizatori sălbatici este în scădere ca urmare a amenințării din ce în ce mai mari pe care o reprezintă activitatea umană, inclusiv schimbările climatice. Un raport din 2019 privind evaluarea la nivel mondial a insectelor4 a confirmat că numărul insectelor în general înregistrează o tendință negativă, peste 40 % din speciile de insecte fiind pe cale de dispariție. Cele mai afectate specii de insecte sunt fluturii, moliile, albinele și coleopterele.
În 2020, Forumul Economic Mondial5 a inclus declinul biodiversității printre principalele cinci riscuri mondiale pe termen lung. Acesta a constatat că declinul polenizatorilor avea drept rezultat trecerea, în ceea ce privește cultivarea plantelor, de la culturi alimentare bogate în substanțe nutritive (fructe, legume și fructe cu coajă lemnoasă – care au nevoie, toate, de polenizatori) la culturi de bază hipercalorice și cu valoare nutritivă scăzută (de exemplu orez, porumb, grâu, soia și cartofi). Printre principalele cauze ale declinului se numără pierderea habitatului cauzată de conversia la agricultura intensivă și utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor.
