Deși interzise de legislația în vigoare, exploatările de nisip și pietriș din albiile minore ale râurilor din România se desfășoară… LEGAL. Impactului asupra diversității biologice, pierderea de teren, alterarea funcțiilor hidrologice ale râurilor (în special cea de protecție), adâncirea pânzei freatice și implicit toate consecințele acestui fenomen (diminuarea resurselor de apă, impactul asupra suprafețelor forestiere din lungul râurilor, diminuarea productivității agricole, etc.), modificările peisagistice, afectarea infrastructurii și nu în ultimul rând accentuarea fenomenelor extreme precum inundațiile și seceta sunt câteva dintre motivele ce justifică interzicerea exploatărilor de agregate minerale din albiile minore ale râurilor.

Agregatele minerale, mai exact nisipul și pietrișul, reprezintă cea mai exploatată resursă la nivel mondial, iar această exploatare intensă are și urmări negative, în special atunci când extracția se desfășoară în albiile minore ale râurilor. Conștientizarea efectelor negative ale activității extractive a dus la interzicerea acesteia în albiile minore ale râurilor în multe țări (printre care și țara noastră).

Totuși, în România se extrage în continuare din albiile minore a râurilor, contextul legal fiind o prevedere din Legea Apelor care permite desfășurarea acestor activități în scopul decolmatării și reprofilării cursului de apă.

La nivelul Luncii Siretului Inferior, o zonă unde exploatarea nisipului și pietrișului reprezintă o importantă sursă de venit, numărul balastierelor a fost unul ridicat, existând de-a lungul timpului sute de perimetre unde Apele Române au considerat necesară decolmatarea și recalibrarea, perimetrele de exploatare fiind atribuite unor societăți comerciale al căror scop este strict unul economic (vânzarea nisipului și pietrișului).

Efectele acestei exploatări intense (accentuate de construcția centralelor hidroenergetice Călimănești și Movileni) au fost inițial observate la nivel forestier unde fenomenul de uscare al arborilor se manifestă exact în zona de concentrare a celor mai multe balastiere. Adâncirea talvegului, consecință a extracției nisipului și pietrișului, este mai mult decât evidentă în zona Biliești, județ Vrancea unde țevile de captare a apei de la o fostă amenajare pentru irigații, sunt acum suspendate la mai mult de 1 metru deasupra râului Siret, deși în urmă cu puțini ani erau scufundate în apă. Adâncirea stratului acvifer în ultimii ani este confirmată și de măsurătorile efectuate la fronturile de captare a apei de la Liești (jud. Galați) și Vadu Roșca (jud. Vrancea), unde măsurătorile arată o creștere a nivelului hidrostatic în ultimii ani.

Analizând situația de la nivelul Luncii Siretului Inferior, se conturează o serie de întrebări la care încă nu am găsit un răspuns:

• Deși legislația le interzice, iar efectele acestora sunt considerate negative conform numeroaselor studii în domeniu, de ce exploatările de nisip și pietriș sunt în continuare promovate în albiile minore din România?
• Atât timp cât extracția de nisip și pietriș este considerată cauză a eroziunii malurilor, de ce există perimetre de exploatare tocmai pentru protecția malurilor?
• Din moment ce există un Plan pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor în bazinul hidrografic Siret, de ce nici unul dintre aceste perimetre de exploatare nu apare la nivelul Siretului Inferior?

În lipsa unor răspunsuri edificatoare, concluziile pot duce către ideea unui interes economic care primează înaintea tuturor celorlalte prevederi și obligații, mai ales în condițiile în care perimetrele de exploatare atribuite agenților economici nu sunt stabilite în baza Planului pentru prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor sau al oricărui alt document director care să stabilească punctual necesitatea și oportunitatea intervențiilor, toate perimetrele de exploatare fiind atribuite în zone în care materialul excavat poate fi valorificat prin vânzare, neexistând perimetre de exploatare în zone unde material aluvionar este mâlos, fără valoare economică.

Protecția apelor interioare prin prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea și îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice și terestre și a zonelor umede care depind de ecosistemele acvatice împreună cu atenuarea efectelor inundațiilor și ale perioadelor de secetă reprezintă condiții esențiale pe care România și le-a asumat prin implementarea Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, motiv pentru care solicităm instituțiilor responsabile de managementul apei să se asigure de adoptarea unor decizii care să urmărească cu prioritare menținerea unei stări ecologice bune apelor, protecția împotriva inundațiilor și a efectelor secetei.